marți, 28 februarie 2012

The World Cries

luni, 27 februarie 2012

Teleportare cuantică reuşită pe o distanţă record de 16 kilometri

Încă nu am ajuns la teleportările din Star Trek, dar un grup de cercetători chinezi a anunţat că acum este posibilă transmiterea de informaţii, pe distanţe mari, folosind entanglementul cuantic.


Oameni de ştiinţă chinezi au publicat în jurnalul Nature Photonics rezultatele unei cercetări care arată că teleportarea prin entanglement cuantic ar putea duce la dezvoltarea de computere cuantice şi comunicaţii care nu pot fi interceptate. Chinezii au reuşit să transmită „teleporteze” informaţii pe o distanţă de 16 kilometri. „Aceasta este cea mai mare distanță raportată până acum, de 20 de ori mai mult decât ultimul experiment”, a declarat Cheng-Zhi Peng, unul dintre coautorii studiului şi cercetător la University of Science and Technology of China şi Tsinghua University din Beijing. În science-fiction, teleportarea este de obicei descrisă ca un transfer de materie, dintr-un punct în altul, într-un mod mai mult sau mai puţin instantaneu. În fizica reală, acest fenomen face parte din zona bizară a mecanicii cuantice (aşa cum o descria Einstein) care descrie comportamentul atomilor şi a particulelor constituente. Potrivit acestei teorii, electronii şi fotonii pot deveni entanglate (vezi explicaţie sfârşitul articolului) sau cuplate. Ca urmare al acestui fenomen, dacă ceva se întâmplă cu o particulă, indiferent de distanţa dintre ele, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu cealaltă. Chinezii au reuşit să transmită această schimbare de stare, de la un foton la altul, pe o distanţă de 16 kilometri. În trecut, oamenii de ştiinţă aveau probleme cu separarea celor două particule pe distanţe mai mari de câteva sute de metri pentru că se pierdea corelarea dintre cele două. Distanţa uriaşă pe care au reuşit să o acopere oamenii de ştiinţă chinezi este impresionantă, a declarat Benjamin Schumacher, un fizician de la Kenyon College care a investigat validitatea lucrării în Nature Photonics. Potrivit discovery.com, 16 kilometri este suficient pentru a începe să ne gândim la următoarea generaţie de sateliţi de comunicaţii bazaţi pe teleportarea cuantică. Convorbirile telefonice care vor folosi această tehnologie nu vor fi mai rapide decât reţelele actuale, a declarat Schumacher. Informaţia ajunge mai repede decât viteza luminii, dar pentru a o citi, oamenii de ştiinţă au nevoie de cheie pentru a decoda informaţia, care va veni prin metode tradiţionale. Avantajul principal al acestei tehnologii ar fi faptul că nu pot fi interceptate pentru că nimic nu poate interveni între două particule entanglate. Un sisteme de telecomunicaţii denumit după un principiu folosit în Star Trek, ar putea părea futurist, dar teleportarea cuantică a informaţiilor, de pe Pământ la un satelit ar fi funcţională în următorii doi ani, a mai adăugat Schumacher. Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/teleportare-cuantica-reusita-pe-o-distanta-record-de-16-kilometri

duminică, 26 februarie 2012

EXERCITII DE TELEPATIE

Exerciţii de telepatie

Într-o zi, Ptahhotep m-a convocat pentru seara respectivă. Când m-am prezentat în faţa lui, mi-a spus:
-        Până acum ai trecut cu bine de testele pregătitoare, aşa că poţi încerca să intri în contact spiritual cu oricine doreşti. Aceste exerciţii reuşesc cel mai bine după apusul soarelui, căci razele soarelui au o acţiune care stimulează centrii nervoşi şi glandele care slujesc manifestarea corporală a spiritului şi care fixează conştiinţa în materie. Razele soarelui se opun manifestărilor spirituale. După apus, soarele încetează să mai acţioneze în această direcţie, conştiinţa se eliberează de influenţa anumitor centri nervoşi şi se poate înălţa către spirit. Tocmai atunci, fiinţele vii doresc să doarmă. De altfel, „dormitul” nu înseamnă altceva decât retragerea conştiinţei din corpul fizic pentru a pătrunde în domeniul spiritului. Iar cum majoritatea oamenilor nu pot încă să atingă conştient nivelele inferioare de conştiinţă, ei îţi pierd cunoştinţa şi adorm. Prin practică, îţi vei putea dezvolta rezistenţa nervilor astfel încât să rămâi conştientă şi pe planul inferior. În acest fel, centrii nervoşi şi cerebrali care rămân în repaus în timpul zilei se activează şi pot absorbi şi transmite vibraţiile spiritului, ale Sinelui. Acesta este momentul în care vei putea stabili un contact la distanţă, adică un contact telepatic. Aşa se explică de ce începătorii practică aceste exerciţii după apusul soarelui, pentru a nu fi nevoiţi să suporte influenţa acestuia. Mai târziu, ei reuşesc să stabilească asemenea contacte telepatice la orice oră din zi sau din noapte.
La fel ca în cazul exerciţiilor de concentrare, atenţia trebuie focalizată asupra unui singur gând. Concentrează-te în întregime asupra persoanei cu care doreşti să intri în contact. Te poţi ajuta în acest scop de forţa imaginaţiei tale: imaginează-ţi-o în faţa ta, în mintea ta, cum arată silueta ei, faţa ei, ochii, imaginează-ţi că eşti una cu ea şi că ea este una cu tine, până când capeţi sentimentul că mâinile ei sunt mâinile tale, că trupul ei este trupul tău, până când te identifici perfect cu ea. Când ai atins această stare, gândeşte-te într-o manieră clară şi concentrată la mesajul pe care doreşti să i-l transmiţi. Gândeşte-te la el conştientă de faptul că tu eşti persoana în cauză, care gândeşte gândul respectiv în interiorul fiinţei tale.
Acest exerciţiu se împarte în trei faze: mai întâi, vei începe prin a exersa în prezenţa persoanei cu care doreşti să stabileşti contactul telepatic, în timp ce persoana în cauză se concentrează asupra ta.
Mai târziu, poţi trece la executarea exerciţiului de la distanţă, la un moment prestabilit, fiecare din voi ştiind că celălalt se concentrează asupra sa.
În cea de-a treia fază va trebui să stabileşti un contact la distanţă fără ca celălalt să fie avertizat. Cele trei faze alcătuiesc partea pozitivă (sau activă) a exerciţiului telepatic, când tu eşti cea care doreşte să transmită ceva. Jumătatea negativă (sau pasivă) a exerciţiului constă în a putea să receptezi şi să înţelegi tu însăţi o comunicare telepatică. Această parte este alcătuită şi ea tot din trei faze: cea în care tu te pui într-o stare de receptivitate şi de „vid” în prezenţa persoanei de la care doreşti să primeşti un mesaj; cea în care primeşti mesajul singură, dar la un moment convenit dinainte, deci în care ştii când şi cine urmează să se concentreze asupra ta; şi în sfârşit, cea în care vei putea recepta toate mesajele telepatice fără a şti cine şi când se concentrează asupra ta.
Cu timpul îţi vei dezvolta atât de bine această facultate telepatică încât vei putea reacţiona instantaneu la orice mesaj telepatic, emis de oricine şi în orice moment. Oricare ar fi ocupaţia ta, vei simţi când cineva se concentrează asupra ta şi îi vei auzi vocea în interiorul tău. Pe un nivel încă şi mai înalt de transmisie telepatică nu numai că vei auzi vocea persoanei, dar vei putea chiar vedea imaginea ei. Silueta, faţa, dar mai ales ochii ei îţi vor apărea în faţă, ca şi cum ar fi vorba de o viziune onirică, de un vis. Atunci când vei atinge acest nivel, lanţurile materiei – corpul fizic – nu îţi vor mai părea atât de grele, iar starea de izolare în care te afli va fi considerabil redusă. Altfel spus, te vei putea bucura de libertatea spiritului chiar în interiorul corpului fizic.
Aşadar, legătura telepatică poate fi stabilită cel mai uşor noaptea, când conştiinţa este mai puţin preocupată de gânduri, când omul este mai puţin izolat şi mai pasiv, iar radiaţia ta telepatică are şanse mai mari de a-i atinge centrii nervoşi. Din păcate, la majoritatea oamenilor aceşti centri nervoşi sunt atât de adormiţi, atât de puţin dezvoltaţi, încât este necesară o acţiune de concentrare foarte intensă pentru ca ei să reacţioneze. Le poţi transmite mesajul tău inclusiv în timpul somnului, caz în care te vor visa şi vor primi comunicarea ta sub forma visului. Practica îţi va dezvălui toate legile telepatiei. Vei ajunge să-ţi dai seama imediat dacă cineva este ocupat şi vei învăţa să te izolezi de gândurile altora dacă te concentrezi asupra altui aspect. Numai începătorii se deranjează între ei!
Vei face aceste exerciţii în fiecare seară, sub ghidarea mea. Să trecem aşadar la practică. Aşează-te în faţa mea, cu ochii închişi, şi încearcă să-mi transmiţi un gând.
M-am aşezat în faţa lui Ptahhotep şi m-am concentrat asupra Lui. Mi-am imaginat că sunt Ptahhotep, până când am simţit că mâinile, picioarele şi trupul meu erau una cu ale sale. Apoi m-am concentrat asupra următorului gând: „Eu, Ptahhotep, mă voi ridica şi voi mângâia părul acestei sărmane creaturi – adică părul meu”. Am emis acest gând deoarece din mâinile lui Ptahhotep emana o forţă uluitoare, iar eu eram întotdeauna fericită atunci când îşi punea mâinile pe capul meu.
O secundă mai târziu, Ptahhotep s-a ridicat, şi-a pus mâna pe capul meu şi mi-a mângâiat părul. Reuşisem să mă concentrez perfect, chiar dacă Ptahhotep putea să-mi citească întotdeauna gândurile, chiar şi fără ajutorul unui contact telepatic.
-        Bine, mi-a spus el, surâzând. Nu ţi-am citit gândul numai pentru că pot să ţi-l citesc oricând, ci pentru că te-ai concentrat corect. Până şi leul tău ar fi simţi ce doreşti de la el.
-        Leul meu, Părinte al sufletului meu, asta o cred… Dar o fiinţă umană?
-        Răbdare, copila mea. Cu timpul, vei reuşi. Să încercăm acum invers: eu am să-ţi transmit acum un gând. Goleşte-ţi aşadar mintea şi fii receptivă.
Ptahhotep s-a aşezat, iar eu am făcut ce mi-a spus. Aproape imediat, am auzit în sinea mea vocea lui, ca şi cum ar fi venit din inima mea: „După ce vei dobândi un control suficient de bun asupra celor 12 virtuţi gemene, îţi voi dezvălui ultimele secrete de dinainte de iniţiere”.
Am deschis ochii şi, plină de bucurie, l-am întrebat:
-        Deci sunt pregătită pentru iniţiere?
Ptahhotep mi-a zâmbit:
-        Întrucât ai auzit mesajul meu, înseamnă că eşti pregătită. Mai trebuie însă să-ţi perfecţionezi autocontrolul.
M-am ridicat, m-am repezit la gâtul lui şi i-am aplicat câteva săruturi sonore pe obraji. Ptahhotep m-a îmbrăţişat la rândul lui şi mi-a spus, râzând:
-        Păi, aşa ştii tu să te controlezi? Nu ai putut rezista deloc efectului unităţii spirituale. Ai trăit uniunea spiritului nostru comun, sursele de energie au pus stăpânire pe corpul tău, iar acum acesta doreşte să ia parte şi el la bucuria unităţii. Dar nu uita: ceea ce este divin la nivelul spiritului, deoarece corespunde legilor spiritului, devine satanic la nivelul materiei, deoarece aici corespunde legilor materiei. Unitatea în spirit este posibilă, unitatea la nivelul corpului nu este; două corpuri nu pot fi simultan în acelaşi loc. Nostalgia unităţii paradisiace care îi animă pe oameni îi face să-şi unească trupurile şi să alunece către sexualitate. Natura se foloseşte de această dorinţă şi o aplică pentru a asigura procreaţia şi perpetuarea speciei. Marea decepţie vine din faptul că sexualitatea nu poate crea unitatea. Ceea ce explică de ce fiinţele vii, pe lângă faptul că se simt golite de energie, se simt inclusiv triste după consumarea unei relaţii sexuale. Căci sufletul rămâne nesatisfăcut, dorinţa sa arzătoare de a regăsi unitatea paradisiacă rămâne la fel de puternică, iar natura exploatează această sete de nepotolit pentru a-şi asigura descendenţa. De aceea, ar fi de dorit să nu laşi niciodată această dorinţă de unitate să-ţi pătrundă corpul într-o manieră necontrolată. Eu sunt perfect înarmat pentru a rezista în faţa frumuseţii tale perfecte, dar există bărbaţi mai tineri şi mai puţin experimentaţi, care nu ţi-ar putea rezista dacă le-ai sări la gât! Dar în acest caz, degeaba îţi dau sfaturi, a adăugat Ptahhotep, căci experienţele îţi lipsesc. Şi tocmai acestei lipse de experienţă îi datorez eu această declaraţie de iubire atât de arzătoare!
-

Telekinezia, puterea de a misca lumea din loc

Cati dintre noi nu si-au imaginat oare, macar o data si chiar fara a fi familiarizati cu numele ori existenta propriu-zisa a fenomenului, cum ar fi sa poata jongla liber si exact, dupa bunul plac, cu obiecte de orice natura, marime si consistenta, coordonandu-le cu pricepere prin aer fara ca macar sa se apropie prea mult de ele? Ce elev nu si-a privit macar o data instrumentul de scris, visand cu ochii deschisi cum acesta “danseaza” pe foaia de hartie lasand in urma notitele fara a-i mai obosi mana si ce gospodina nu a vrut sa-si priveasca doar, matura facand curat in locul ei? Fantezii copilaresti, escapade ale mintii, pentru noi cei multi. Insa nu pentru a caracteriza produsul imposibil al imaginatiei a aparut termenul “telekinezie”, menit sa inglobeze sub umbrela sa intamplari precum cele de mai sus. Cati dintre noi nu si-au imaginat oare, macar o data si chiar fara a fi familiarizati cu numele ori existenta propriu-zisa a fenomenului, cum ar fi sa poata jongla liber si exact dupa bunul plac, cu obiecte de orice natura, marime si consistenta, coordonandu-le cu pricepere prin aer fara ca macar sa se apropie prea mult de ele? Ce elev nu si-a privit macar o data instrumentul de scris, visand cu ochii deschisi cum acesta "danseaza" pe foaia de hartie lasand in urma notitele fara a-i mai obosi mana si ce gospodina nu a vrut doar sa-si priveasca matura facand curat in locul ei? Fantezii copilaresti, escapade ale mintii, pentru noi cei multi. Insa nu pentru a caracteriza produsul imposibil al imaginatiei a aparut termenul "telekinezie", menit sa inglobeze sub umbrela sa intamplari precum cele de mai sus. Telekinezia se refera la actiunile mecanice exercitate de la distanta asupra obiectelor materiale. Asadar, este vorba despre un subiect capabil sa miste sau sa loveasca lucruri fara a le atinge. Activitatea consta in deplasarea, ridicarea sau proiectarea la distanta a obiectelor, precum si in emiterea zgomotelor asemanatoare unor ciocanituri sau izbituri. Interesant de observat in toate aceste situatii este ca intotdeauna apare un subiect uman viu. Mereu exista o persoana care declanseaza fenomenul psihokinetic, in absenta acesteia fenomenul disparand. O ilustrare plenara a acestei idei poate fi realizata observand biografia unui astfel de subiect paranormal, rusoaica Nelia Mihailova
"Razele rigide" Dar specialistii nu s-au oprit aici. La inceputul secolului XX, au descoperit un medium de exceptie, numit Eusapia Palladino. Eusapia, care a fost remarcabila teleplasta, era in stare sa dezvolte la distanta o forta de trei ori mai mare decat forta sa reala atestata. Pentru aceasta, ea sustinea ca isi foloseste "dublul ectoplasmatic"; intr-adevar, s-au facut experimente multiple, ce au pus in relatie directa teleplastia cu telekinezia. Conform maturiilor unor participanti la experientele facute cu acest subiect, in tip ce Eusarpia isi exercita forta telekinetica asupra unor obiecte, aparea, in semiobscuritate, o mana ectoplasmatica. Aceasta apuca obiectul si se resorbea imediat, dupa ce indeplinise actiunea telekinetica. Uneori, mana parea o prelungire ori mai multe prelungiri informe. Cercetari speciale au demonstrat ca asemenea prelungiri ieseau din orice parte a corpului Eusapiei si luau orice forma adecvata scopului. Ele puteau fi parghii, tije cu extremitati adezive, brate sau maini. Botazzi le-a denumit "membre mediumnice" si a descoperit ca sunt dotate cu simt. Eusapia avea o raza de actiune limitata la trei metri, dar alti subiecti paranormali depasesc considerabil aceasta distanta. Din experimentele desfasurate cu ajutorul Eusapiei Palladino, s-a desprins si teoria razelor rigide. Eusapia efectua in mod curent demonstratii de telekinezie, miscand diverse obiecte mici. Ea obtinea relativ simplu performante remarcabile: chiar la lumina zilei, intr-o usoara stare hipnotica, isi plimba mainile deasupra ori imprejurul obiectelor, facandu-le sa se deplaseze. In momentul producerii fenomenului, subiectul declara ca simte o senzatie de frig de-a lungul coloanei vertebrale, precum si "furnicaturi in varful degetelor". La Palermo, in 1902, a fost vazut un filament aidoma unui fir de par care iesea din mana Eusapiei. S-a tras de el, filamentul s-a intins ca un fir de cauciuc, s-a rupt si a disparut instantaneu. Simultan, Eusapia a simtit o puternica scuturatura nervoasa. Aceste manifestari sunt tipice pentru ectoplasma; prin urmare, s-a dedus ca era vorba despre un fir ectoplasmatic. Este intaia "raza rigida atestata". Teoria razelor rigide a fost elaborata de catre psihologul polonez Julian Leopold Ochorowicz in anul 1909, pe baza a numeroase experimente. El a lucrat cu un anumit medium polonez, Stanislawa Tomczyk. Stanislava dobandea capacitati telekinetice sub hipnoza. Pentru a i le testa, Ochorowicz i-a cerut sa opreasca o pendula, care era protejata in cutia ei cu usa de sticla. Subiectul a apasat palmele pe sticla si s-a concentrat. Incet-incet, greul balansier s-a oprit. Apoi, Stanislawa a preluat initiativa; ea a executat, din proprie vointa, urmatoarele experimente: a repus in functiune balansierul, prin aceeasi metoda; a deschis usa de sticla a cutiei si a oprit din nou pendula, numai prin forta privirii; a repus pendula in miscare, pentru a doua oara. Dar Ochorowicz era interesat de afirmatia Eusapiei, care sustinea ca telekinezia se produce prin fire rigide ectoplasmatice. Asadar, el incepe sa studieze. Alege obiecte greu de ridicat cu fire sau filamente obisnuite: o busola, o minge, un cilindru de sticla (pentru a evita posibilitatea vreunei fraude). Stanislawa, aflata in transa hipnotica, le ridica. Apoi, ridica si mana lui Ochorowicz - care a simtit atunci un suflu rece si contactul unui fir foarte fin. De asemenea, subiectul putea pune in miscare acul unei busole cu capacul inchis si dirija bila la ruleta spre casuta dorita. Totusi, Stanislawa nu putea influenta corpurile ce se deplasau prea repede: de pilda, obiecte aflate in cadere libera.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...