duminică, 29 august 2010

Iertare

Când eşti furios sau deprimat, întreabă, pur şi simplu: „De ce sunt supărat? De ce simt nevoia să mă apăr? De ce anume mi-e frică?” Continuă să pui aceste întrebări, până când începi să-ţi dai seama de sursa mâniei şi fricii tale. O dată ce treci prin aceste straturi ale emoţiei, pune-ţi întrebarea: „Care este vina mea aici?” „La ce vină te referi?”, întrebi. Toate emoţiile negative din viaţa ta apar din sentimentul tău subconştient de vinovăţie/ruşine. Acesta trebuie conştientizat. Trebuie adus în conştienta ta, ca tu să l poţi elibera. Sentimentele tale de imperfecţiune şi nevrednicie îţi provoacă frica de răsplată. Dacă tu crezi că e ceva în neregulă cu tine, sau că ai greşit cu ceva, îţi va fi teamă că vei fi pedepsit, dar dacă ţi-e teamă că vei fi pedepsit, te vei apăra împotriva oricărui atac imaginat şi imaginar. Ori de câte ori simţi că cineva îţi contestă valoarea, vei fi gata să apeşi pe trăgaci. Acest întreg scenariu despre vină şi pedeapsă, plată şi răsplată, are loc doar în mintea ta. Dacă îl proiectezi, vei introduce pe alţii în el şi veţi fi nevoiţi să l rezolvaţi împreună. Asta, însă, ridică miza. Este puţin probabil să rezolvi ceva împreună cu altul, atunci când nu eşti conştient de propria ta complicitate la evenimente. Este mai bine să începi prin a conferi conştientă propriilor tale gânduri. Astfel, vei descoperi nu numai că vina este rădăcina întregii suferinţe, dar şi că iertarea de sine este necesară. Fără iertare de sine, nu există eliberare de vină. Prin urmare, şi drama mântuirii are loc doar în propria ta minte. Tu, în mintea ta, îţi stabileşti inocenţa sau vina. Nu contează cât de mulţi oameni ţi-au făcut rău. A-i învinui nu te va ajuta cu nimic. Tu eşti judecătorul care pronunţă sentinţa, iar atâta timp cât învinuieşti pe altcineva pentru problemele tale, refuzi să-ţi oferi ţie însuţi iertarea. Judecătorul şi juraţii trăiesc, deopotrivă, înăuntrul propriilor tale gânduri. Tu ţi-ai stabilit vina, iar acum tot tu trebuie să o demontezi. Până când nu îţi vei desface vina, nu îţi poţi găsi nevinovăţia. Cam la asta ne referim când e vorba despre procesul de iertare. Nu are nimic de-a face cu a-i ierta pe alţii. Are totul de-a face cu a te ierta pe tine însuţi pentru faptul că te-ai declarat vinovat. Acesta e domeniul practicii. Nu există situaţie în care această lucrare să nu poată fi făcută. Întregul scenariu al vieţii tale este un teritoriu pentru autoinvestigare. Conferă conştientă fiecărui gând şi fiecărui sentiment şi, în curând, vei găsi sursa vinei şi a suferinţei ulterioare. Nimeni nu poate scăpa de această muncă; este o parte esenţială a programei de trezire. Cu cât înţelegi mai repede acest lucru, cu atât îţi va fi mai uşor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...